Monopolul altruismului

Comunismul ne-a furat dreptul de a fi altruisti, inlocuind solidaritatea personala cu solidaritatea statului.
Statul a monopolizat dreptul de a-l ajuta pe celalalt.
Ideea de a ajuta pe celalalt a fost asa de tare asociata cu comunismul incat si la 20 de ani orice tentativa de solidaritate sociala este privita cu retinere.
Vom intelege odata ca nu putem rezolva toate problemele singuri si ca avem nevoie de ceilalti.

3 adevaruri

Sunt pe lumea asta 3 adevaruri:

1.Adevarul naturii. Este adevarul suprem deoarece natura este ceea ce este si nu tine seama de parerile noastre.
(Ex. Pamantul se invarte in jurul soarelui, viteza luminii este de 300000 km/s)
Acest adevar este cel mai puternic deoarece nu depinde de nici un factor extern.
Noi percepem adevarul natural prin experimente uneori pentru a realiza aceste experimente ne sunt necesare echipamente scumpe si uneori experimentele ni se par de neinteles deoarece avem idei preconcepute.

2.Adevarul societatii umane. Este suma de cunostinte a unei comunitati transmisa de la om la om.(Ex.Pamantul e plat sau rotund, exista Dumnezeu, exista reincarnare, luatul de sange e bun pentru sanatate, o anumita rasa este mai buna ca alta etc.)
Adevarul social depinde de numarul celor ce cred in el, este mai slab decat adevarul natural.

3.Adevarul subiectiv al fiecaruia dintre noi.Este realizat pe baza experientei proprii si poate fi influentat de adevarul societati umane.

Cand adevarul subiectiv coincide cu adevarul societatii umane, omul se conformeaza social si nu apar tensiuni intre el si societate, dar daca adevarul social intra in conflict cu adevarul natural, indivizii societatii respective sufera.
Si pe masura ce mai multi indivizi sufera apare o cerinta de corectare a adevarului social.
De obicei cand distanta dintre adevarul social si cel natural este prea mare apar revolutiile ca factor corector.

Daca adevarul subiectiv coincide cu adevarul natural, omul se afla in armonie cu natura dar se poate afla in discordanta cu societatea, daca aceasta nu imbratiseaza adevarul natural.
Atunci apar tensiunile dintre societate si nonconformisti, care la inceput pierd (vezi cazul Giordano Bruno) dar in final societatea pentru a supravietui se va replia pe un adevar mai aproape de cel natural.

Mai sunt si nonconformisti care sunt malefici pentru societate: acestia sunt nebunii.Ei nu accepta nici adevarul natural nici pe cel social. Ei au tendinta sa isi impuna propriul lor adevar.
Daca au putere politica pot transforma adevarul subiectiv in adevar social punand societatea in conflict cu natura, natura castigand mereu.

Societatea trebuie sa tolereze nonconformistii si sa reprime nebunii.
Daca ii separa ceva pe nonconformistii inocenti de nebuni este conformismul.
Nebunii sunt in stare sa se foloseasca de conformism pentru a isi impune ideile subiective si nu tolereaza idei diferite de ale lor.Toate regimurile totalitare au insistat pe conformismul exterior (uniformele) si cel interior (ideologia unica).
Nonconformistii tolereaza ideile diferite si putin le pasa de cum se imbraca oamenii.

Etica muncii e pentru fraieri

Am avut o discutie in contradictoriu cu un prieten in privinta eticii muncii in Romania.
El spunea ca in Romania aceasta lipseste.
Eu spun ca in capitalism ea nu exista si nu este necesara, in fond capitalismul s-a dezvoltat pe oasele copiilor care lucrau in minele engleze. Nimeni nu se intreaba in capitalism daca e moral sa profiti de neputinta si nevoia unui om.
Conducatorii de intreprinderi parca spun: fii tu cinstit si munceste ca avem noi grija sa ne imbogatim.
Daca le ceri o marire de salariu, ei te intreaba: ce ai muncit azi? Iar daca e sa-si renegocieze salariul nu isi pun astfel de intrebari.
Ca sa fii sef trebuie sa fii mai egoist decat ceilalti.