De cand ne nastem suntem dependenti de parinti, apoi in adolescenta suntem dependenti si de anturaj.
Cand ne maturizam suntem dependenti de persoana iubita.
Cand suntem batrani suntem dependenti de ajutorul copiiilor.
De cand se naste pana moare omul e dependent de cineva.
Asa ca nu ii putem cere omului sa aspire catre libertatea absoluta.
Nevoia de ceilalti a determinat aparitia relatiilor sociale iar relatiile sociale au determinat aparitia civilizatiei umane.
Un comentariu:
Interesant subiectul tau... Mai ales ca se refera la libertatea absoluta.
Dupa parerea mea, argumentatia poate fi extinsa pentru a depasi cadrul fizic imediat impus de tine - dependenta fizica (sprijin fizic/moral/financiar). Iar extinderea ei ne duce la o concluzie mai optimista.
Chiar dimensiunea "absoluta" adaugata de tine conceptului de libertate obliga.
Adica, poti depinde fizic de cineva si sa fii impacat cu asta, anume sufletul tau nu sufera din aceasta cauza. Ai nevoi superioare hranei si banilor.
Ceea ce ne ingradeste de fapt nu este dependenta fizica, ci atasamentele mentale si sufletesti pe care le dobandim de-a lungul vietii. Si aici ma refer inclusiv la atasamentul (diferit de "fidelitate") fata de persoana iubita... poti iubi si fara a te "agata" de ea. Si este o iubire mai libera, mai pura, lipsita de egoism.
Este bine sa avem relatii sociale, sa traim in mijlocul civilizatiei umane, dar nu trebuie sa ne oprim aici.
Trebuie sa aspiram catre libertatea sufletului, impacarea sa cu cele care ii sunt date sa experimenteze in viata (inclusiv probleme fizice) si sa-l facem sa priveasca in sus cu optimism si bucurie.
Dupa parerea mea, de-abia acesta ar fi inceputul libertatii absolute.
Trimiteți un comentariu