Am prins un interviu de al bancherului Bogdan Baltazar, in care se umfla in pene ca economia e o stiinta. Daca ar fi fost asa oricine ar fi prevazut criza mondiala.
Jeffrey Franks barosanu de la FMI sustinea ca protectia consumatorului nu are de ce sa se bage in treaba bancilor ca nu se pricepe cum e cu banii.
Cu banii problema se pune in felul urmator:
Daca dai sau nu, pretul pretul corect pe un produs.
Atata timp cat un imprumut este un produs el ar trebui sa se supuna acelorasi conditii ca o pizza de exemplu.
Un consumator nu plateste niciodata un pret corect pentru ca nu are acces la aceleasi informatii ca producatorul.(De exemplu in cazul pizzei nu stie cat a costat faina sau daca sunca e veche.)
Profitul creste proportional cu lipsa de informatii a clientului.
La imprumuturi de bani situatia ar fi mai simpla:
la dobanda de la depozite, adaugi un profit al bancii si stii care este pretul.
Dar aceasta claritate a formarii pretului trebuie cumva incetosata in contracte, prin tot soiul de artificiii juridice, prin neclaritati de limbaj si printr-un calcul cat mai "stiintific" al comisioanelor.
Singura data cand bancherii folosesc stiinta, este atunci cand folosesc tot soiul de algoritmi complicati pentru a-ti demonstra ca investitia in ipoteci subprime este sigura
sau
cand vor sa masluiasca statisticile economice pentru a demonstra ca o economie va creste sau va scade functie de interesele lor.
(vezi "Confesiunile unui asasin economic" de John Perkins)
Stiinta lor nu este stiinta, pentru ca nu le contrazice niciodata parerile.
Stiinta lor este praf in ochi fraierilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu