Napoleon pe insula Elba trebuia sa se fi considerat un om norocos: din caporal ajunsese imparat, toate monarhiile Europei tremurasera in fata lui, iar dusmanii sai in loc sa-l execute asa cum ar fi trebuit, i-au dat o insula pe care sa o administreze.
Dar unde era unde era strigatul 'Vive l'empereur !' venit din mii de piepturi de soldati tineri?
Unde sunt nobilii care tremura de frica doar la auzul numelui de Napoleon ?
Unde este drogul care i-a subjugat ego-ul timp de atatia ani?
Englezii cred ca, daca il tin pe insula se detoxifica?
Se elibereaza de dependenta sa de dominare?
Pentru a-si potoli setea de dominare, nu i-a fost suficienta Franta, si nici macar Europa. Cum sa-l sature o insula nenorocita?
Imparatul e in sevraj, trebuie sa se intoarca in Franta sa-si ia doza.
Deseori se spune ca tiranii sau marii lideri au controlat mutimile, dar este partial adevarat pentru ca si multimile ii controlau pe ei.
Multimile sunt sensul lor de a fi.
Ei nu vor sa stapaneasca pamant. Alexandru Macedon, Cesar, Gingis-Han, Napoleon, Hitler, Stalin si Mao au avut destul pamant initial dar s-au extins dincolo de granite.
Ei vroiau sa stapaneasca oameni, subjugarea oamenilor le hranea ego-ul.
Dorinta de dominare se transmitea pe ierarhie in jos, pana la ultimul om din statul lor, care simtea nevoia sa supuna si el pe cineva sa nu fie chiar ultimul om. Iar singurul om ramas liber si inca nesupus era cel de peste granita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu