Am citit pe ascuns, in librarie o parte din cartea "Frumoasele straine" de Mircea Cartarescu.
E prima carte care o citesc scrisa de el. Scrie bine, cu umor, despre aventurile a 12 scriitori romani invitati in Franta in anii 90 la un schimb cultural.
In aceasta cartea aflam despre intrigile din lumea literara, despre sensibilitatea autorului la premii, aflam despre niste scriitori, aflam ce au facut prin Franta, dar aflam putin despre principalul personaj din literatura romana: cititorul.
Ocazional mai apare si el in cartea sub forma unor studente romance din Franta care ii cer lui Cartarescu autografe pe volumele cele mai ieftine sau chiar pe hartie, spre disperarea acestuia.
Domnul Cartarescu uita ca cititorul isi rupe de la gura 30,50 sau 100 de lei sa-i cumpere panseurile, permitandu-i un trai confortabil si tihnit, la adapost de viata grea a clasei muncitoare.
Scriitorii astia cred ca scriu pentru astre? Cred ca le vor ramane cuvintele scrise in granit peste eoni?
Ei scriu pentru sufletul si mintea oamenilor.In loc sa se intereseze de premii, ar trebui sa se intereseze de cititori. Cum ii afecteaza ceea ce scriu? Cum inteleg ceea ce scriu? Le deschide mintea ceea ce am scris? Se desteapta oare si nu imi mai cumpara cartile?
Ar fi interesant pentru scriitori sa faca urmatorul exercitiu:
sa puna in balanta pretul cartii cu o cantitatea echivalenta de cartofi.
Daca ar constata ca mai degraba ar cumpara cartofii decat sa dea banii pe carte, scriitorii ar trebui sa se intoarca umili la masa de scris.
Un scriitor scrie despre oameni pentru oameni si de aceea cred ca ar trebui sa afunde in viata cat mai mult, pentru a simti si trai viata si a transmite sentimentele si experienta sa, oamenilor care nu pot avea experientele lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu