sâmbătă, 12 octombrie 2013

Noi locului ne tinem, cum am fost asa ramanem

Ghiciti cand au fost scrise urmatoarele randuri:
"La Timisoara am fost primiti cu bucurie de prietenii nostri. Ei ne-au oferit sprijinul si ne-au ajutat sa obtinem permisul de stat aici pentru o luna.Fara interventia lor ar fi trebuit sa ne prezentam la un birou de politie la fiecare 3 zile. Rapiditatea cu care se obtineau hartiile necesare de la autoritati depindea de marimea bacsisului. Peste tot, un ciubuc mare e firesc. Functionarul feroviar, de exemplu, isi opreste din bani in mod arbitrar.Totul e o consecinta a salariilor proaste ale functionarilor, date cu intarziere."

"Ultraeleganta ostentativa si bogatia exagerata le vedeai langa murdaria orientala si saracia fara margini.Bucurestiul este cu adevarat un oras al marilor contraste sociale."

"In ciuda reformei agrare,predomina marii latifundiari.Aici pamantul este lucrat cu masini agricole moderne, i n timp ce micii fermieri din zonele marginase muntilor folosesc doar mijloace agricole primitive."

"Prin folosirea instalatiilor de irigare cu apa de rau, precum ar fi cele cu apa din Dunare, ar fi posibile  cresteri neasteptate ale productiilor de fructe si de legume.Intreaga nevoie a pietei interne ar putea fi  astfel acoperita.Asa insa, piata romaneasca se prezinta cu multe legume de import, iar oamenii se hranesc in principal cu porumb si mai putin cu mancare din legume."

"Alte resurse ofera minunatelor paduri care in parte, provin din codrii seculari, cum ar fi cele din Retezat, in Carpatii Meridionali. In ultima vreme s-a realizat si un plan rational de exploatare a lemnului.Inainte au fost provocate  mari pagube prin defrisari irationale, asemanatoare cu cele din Slovacia."

"De asemanea,Romania se straduieste sa obtina o independenta economica prin inlocuirea numerosului capital strain, care inca face ca tara sa arate ca o semicolonie."

Acestea sunt extrase din articolul "Calatorie prin Romania in anul 1939" aparut in revista elvetiana "Der Naturfreund" in 1 ianuarie 1944, si republicat in revista Magazin istoric din octombrie 2013.

Se pare ca proasta administrare  isi are originea din perioada  regala.
Tot in "Magazin istoric" este un articol despre un rege care ar fi trebuit sa fie un exemplu pentru Carol II in perioada interbelica: Friedrich-Wilhelm al Prusiei, zis si Regele Sergent.
Acesta a inceput sa-si intareasca armata desi nu era amenintat imediat de un atac. Si-a vandut castelele, caii, portelanurile, si mutat toata familia (nevasta+12 copiii) in 5 camere si a rationalizat pana si ouale consumate la curte.Cu banii astfel stransi si-a finantat armata, cu ajutorul careia fiul sau Friedrich cel Mare a creat Prusia: a patra putere militara a Europei dupa Franta,Rusia si Austria.

Ce bine daca Carol al II-lea ar fi urmat exemplul lui Friedrich Wilhelm, din 1918 pana in 1939 ar fi fost 20 de ani in care s-ar fi creat o armata care sa tina unita Mica Antanta si ar fi putut descuraja URSS, mai ales daca s-ar fi investit in tancuri si avioane. Tehnologia ar fi permis unei armate mici bine pregatite sa descurajeze o armata mai mare dar inferioara tehnologic (vezi razboiul Finlandezo-Sovietic din 1939).


Niciun comentariu: