Liberalism versus social democratie

Vazute ca si curente economice opuse liberalismul bazat pe incurajarea initiativei individuale prin taxare scazuta si social-democratia bazata taxarea celor avuti pentru a redistribui bogatia, sunt de fapt complementare, dar sunt aplicate si pe dos.

Astfel cand este recesiune se aplica mecanisme taxare marita si de protectie sociala specifice social-democratiei, iar cand este avant boom economic, se relaxeaza politica fiscala, implementandu-se programele liberale.

Aplicarea lor mi se pare gresita deoarece o fiscalitate mare in perioadele de recesiune franeaza dezvoltarea initiativelor particulare, iar o fiscaliatate scazuta in perioadele de boom, incalzeste economia si mareste diferentele intre bogati si saraci.

Cred ca politica economica ar trebui sa fie liberala in perioadele de criza, pentru ca fiscalitatea scazuta sa stimuleze libera initiativa si implicit sa stimuleze economia iar politica economica in perioadele de prosperitate ar trebui sa fie social-democrata astfel incat diferentele dintre bogati si saraci sa fie mici, taxele mai mari redistribuind bogatia si creeand o populatie bogata,educata si sanatoasa.

Diferenta intre bogati si saraci nu ar trebui sa fie prea mare deoarece o prea mare putere economica in mainile a cativa, ar distruge echilibrul de forte in societate si resursele nu ar fi ultilizate eficient.Un bun exemplu poate fi pamantul:
-Cineva vrea sa vanda 100 ha de pamant construibil.
-Cumparatorii sunt 99 de oameni care vor o casa si platesc 10000 euro/ha si 1 om care poate da 10 milioane de euro pentru tot.

Aici sunt posibile 2 scenarii:
-cel cu 10 milioane cumpara tot pamantul si il revinde celor 99 cu 20000, castiga astfel bani folosindu-si doar puterea de cumparare, mareste astfel pretul terenului si creste indatorarea celorlalti.Bogatul devine mai bogat iar saracul mai sarac.

-cel cu 10 milioane cumpara 5 ha sa-si faca o vila de vacanta, marind pretul pentru ceilalti actori din piata, care vor doar sa aiba o casa. Astfel 5 oameni nu ar avea case sau casele celor 99 ar avea case mai mici.Rezulta de aici o folosire ineficienta a resurselor.

Puterea pasiva si puterea activa

Experimentul lui Milgram a fost modificat si subiectul a fost pus intr-o structura ierarhica:
un complice decidea daca 'elevul' primeste un soc sau nu iar un al doilea decidea cat, iar subiectul executa.
S-a observat ca subiectii renuntau foarte repede sa execute ordinele de a folosi un voltaj ridicat, daca cel putin unul din complici refuza sa coopereze.

Ma gandesc daca nu exista doua tipuri de putere:

Una activa: puterea de a face, de a ordona. In fine puterea de a construi de Zidul Chinezesc, centrale nucleare, de a trimite oameni in cosmos, puterea de a porni razboaie. In fine de a ordona sa fie electrocutati oameni, pentru ca nu raspund bine la un test.

Si o putere pasiva: puterea de a impiedica pe cineva sa faca ceva.Greva, sabotajul, nesupunere civica sunt exemple ale acestei puteri.In cazul experimentului este vorba de opozitia de a executa ordinele.

Se pare ca autoritatea are in principal puterea activa,de exemplu poate sa comande sa fie construit un pod undeva.

Puterea activa nu poate fi folosita de popor deoarece iar fi greu sa ia o decizie, pana s-ar hotara sa construiasca un pod,ar seca raul.

Puterea principala a poporului este in principal una pasiva, de impiedicarea a activitatii autoritatilor. Nu poate impiedica o hunta militara sa preia puterea dar o poate impiedica sa guverneze, prin folosire grevelor,sabotajelor si masurilor de nesupunere civica.

Iata un exemplu de putere pasiva folosita eficient:
Un student din Utah blocheaza o licitatie ci bucluc, pozand ca participant la licitatie:
http://www.youtube.com/watch?v=D067bg4MSVA
http://www.youtube.com/watch?v=9LB_3jcIrNY&feature=related

Spirit de Craciun

Spoiala Craciunului nu ma face sa nu observ gunoaiele si noroiul de pe strazi, cainii vagabonzi si cersetorii.
Craciunul e doar un accident in aceasta lume murdara.

Supunere sau dresare ?

Stanley Milgram prin experimentele sale in privinta obedientei, ne-a aratat cat de usor ne supunem.Cel mai faimos este experimentul in care anumiti subiectie erau pusi de un experimentator sa aplice socuri electrice unui 'elev' care 'gresea' la un test de memorie.

Experimentul sau ridica urmatoarele intrebari:
De ce ne supunem automat unei cereri? De ce nu refuzam implicit orice cerere?

Parerea mea ca supunerea automata este un atavism de pe vremea cand eram animale si ne supuneam automat masculului sau femelei alfa.

Este interesanta similitudinea intre supunere si dresaj. Un leu de 500kg se supune unui dresor inarmat cu un bici, deoarece acesta se foloseste de instinctul teritorialitate al animalului.

Conform lui Konrad Lorenz orice animal are un teritoriu impartit in zone concentrice:

1. zona de fuga: daca cineva intra in aceasta zona, animalul prefera sa fuga, decat sa se expuna unei confruntari potential periculoase.

2.zona de lupta: odata intrat aici intrusul este atacat

3.zona critica: zona cea mai interioara unde animalul se simte incoltit. Daca intrusul patrunde aici va fi atacat cu toate fortele.

Si la om aceste zone sunt prezente, si asemenea unui dresor, superiorul se foloseste de spatiul psihologic pentru a obtine ceea ce doreste.

Facand o cerere el intra in spatiul de fuga al subordonatului, acesta are de ales intre a se opune (a lupta) sau a se supune (a fugi), si precum leul nostru el evita o lupta care i-ar aduce prejudicii si se supune.
(In experimentul lui Milgram aceasta este faza in care accepta cererile initiale ale experimentatorului de a creste voltajul socurilor)

Desigur daca cererea este impotriva interesului sau principiilor subordonatului va intra in spatiul de aparare al acestuia si va avea parte de vociferari.
(Aici apar primele intrebari din partea subiectului daca socurile nu sunt prea mari si nu afecteaza sanatatea 'elevului')

Daca omul este impins prin cerintele superiorului in zona critica se va revolta si va actiona conform principiului 'Libertate sau moarte'.
(Subiectul refuza sa mai participe la experiment, morala sa nu-i permite sa fie partas la o tortura.)

Singuratatea lui Superman

Mereu m-am intrebat, de ce cetatenii Metropolisului nu prind curaj sa-si rezolve singuri problemele cu baietii rai si il lasa pe Superman sa faca toata treaba.
Motivul este ca majoritatea oamenilor se gandesc numai la problemele lor, nu se gandesc la adevar sau dreptate.
Superman e prost, pentru ca e folosit de oameni sa scoata castanele din foc in locul lor.

Lex Luther e baiatul destept care si-a dat seama ca oamenii sunt egoisti si trebuie sa te folosesti de egoismul lor pentru a-ti atinge planurile.Ceea ce face Superman prin forta reuseste Lex Luther prin viclenie.
Lupta celor doi este lupta dintre valori morale si inteligenta.
Dar ceea ce ii da putere lui Superman, nu este ADN-ul sau de kriptonian ci valorile sale morale, fara ele si-ar folosi puterile pentru a distruge tot din jurul sau si in final pentru a se distruge pe sine.

Totusi din toate povestile cu eroi, se poate trage concluzia ca oamenii sunt lasi, daca ar fi curajosi eroii nu ar exista.

A 5-a putere in stat

Oficial sunt 3 puteri in stat: puterea legislativa,executiva si judecatoreasca.
Puterea legislativa face legi, partea executiva le aplica, iar cea judecatoreasca pedepseste incalcarea lor.
O alta putere neoficiala este presa care ar trebui sa ne informeze cum se desfasoara procesul si daca sunt incalcari astfel incat sa controlam puterea legislativa.
A 5-a putere este puterea economica. Ea controleaza poporul prin salariile platite si controleaza in mod direct presa, controleaza legislativul prin contributiile la campanii si poate angaja avocati buni si plati judecatorii.
Polivalenta ei si ubicuitatea ei sunt compensate de fragmentarea ei, putin sunt oamenii care pot sa faca toate lucrurile de mai sus.
O limitare a puterii economice este necesara deoarece exista tendinta de a folosi puterea pentru a obtine bani in loc de a folosi schimbul de servicii sau bunuri.
Limitarea puterii economice poate fi realizata prin:
-limitarea concentrarilor economice (legi antimonopol, anti cartel)
-sindicalizarea muncitorilor
-examinarea critica a stirilor din presa
-cunoasterea legislatiei pentru a ne apara drepturile

Sindromul Munchausen

Sunt anumite persoane care sunt disperate dupa atragerea atentiei, si inventeaza tot soiul de intamplari fantastice pentru asta.
Faptul in sine nu m-ar deranja daca te-ar lasa si pe tine sa vorbesti.
Dar nu te lasa si astfel discutia de idei si de opinii devine un lung monolog de minciuni si fantezii.

Sindromul magarului lui Buridan in politica romaneasca

Filozoful francez Buridan spunea ca un magar flamand care avea 2 clai de fan a murit de foame nestiind pe care sa o aleaga. El demonstra astfel ca unde ratiunea nu te ajuta sa iei o decizie e mai bine sa-ti urmezi pulsiunile proprii.

Acum Basescu se afla teoretic intr-o situatie mai rea: trebuie sa aleaga intre 3 combinatii a cate 2 partide pentru a forma un guvern, iar cum oricare combinatie este viabila, doar pulsiunile sale interioare ii pot determina alegerea premierului.

Situatia se simplifica oarecum deoarece simpatia si interesul sau inclina catre PDL, deci mai raman 2 variante de guvern: PDL-PSD,PDL-PNL.
La prima vedere o alianta cu PNL ar fi mai naturala din punct de vedere doctrinar, dar in Romania nu poate fi vorba de o deosebire doctrinara intre partide, deci din acest punct de vedere si PNL si PSD sunt echidistanti fata de alianta cu PDL.

Oare ce alte pulsiuni interne il pot determina sa aleaga o varianta sau alta?

Ura care o are fata de unul sau ceilalti il poate determina sa aleaga partenerul de guvernare al PDL:

Si Tariceanu si Geoana s-au chinit sa-l suspende, dar daca din partea lui inamicului politic Geoana, acest lucru era natural, atacul lui fostului partener Tariceanu a durut mai greu.

Dragostea ranita naste ura :), disensiunile dintre Tariceanu si Basescu au devenit personale, si nu vad PNL la guvernare cu Tariceanu in frunte.

O solutie alternativa, care ar anula puterea lui Basescu ar fi ca PNL si PSD sa ramana in opozitie sa atace guvernul PDL minoritar intr-o perioada de criza, scazandu-i astfel prin influenta popularitatea lui Basescu, iar apoi ca unul din partide sa castige alegerile prezidentiale, dupa care sa schimbe usor guvernul PDL.
Problema este ca ar trebui ca in 12 luni sa fabrice un contracandidat la postul de presedinte.