Dupa ce Basescu a bocit in direct si cu orice ocazie posibila, nu mai cred nici un politician care plange.
Oricum nu-l compatimesc pe Oprescu, care cu ochii inlacrimati se lamenta la reporteri ca si el are 2 nepotei care pot fi sfasiati de maidanezi, asa cum s-a intamplat recent cu un baietel de 4 ani in Bucuresti.
Daca te temi ca iti vor fi sfasiati nepotii de caini, de ce nu faci ceva? Doar esti primarul capitalei.
Daca pentru altii nu poti sa faci ceva, macar pentru tine si neamul tau.
Oare de unde a inceput boceala asta la politicieni?
Poate Oprescu il copie lamentabil pe Basescu, dar nu Basescu a inceput comportamentul asta jenant la un barbat. Mai ales la un barbat de stat, care trebuie sa conduca o comunitate.
Dupa stiinta mea cel mai vechi comportament de acest gen a aparut prin 1940 la Dictatul de la Viena, cand ambasadorul nostru a plans cand a vazut harta impinsa de Hitler si Mussolini, prin care Ardealul era cedat ungurilor.Ambasadorul nostru doar atata putea sa faca sa planga, era un mesager, un supus.
Dar Majestatea Sa Carol al 2-lea Regele Romaniei, seful Armatei, singurul om care putea sa ordone apararea tarii, a facut la fel, a plans.
E o rusine faptul ca regele Carol al-2-lea a fost adus in tara cu funeralii militare,in timp ce aceeia care au luptat cu adevarat pentru Romania, au murit in mizerie si chinuri groaznice pe front.
Oare cum ar fi fost daca Vlad Tepes s-ar fi smiorcait? Ar fi ramas la Stambul si ar fi facut turcii posta din el.
In schimb depasit numeric de dusman Vlad Tepes s-a imbracat in turc si mijlocul oastei inamice a intrat in cortul sultanului pentru a-l omori.
Pana si cand tara era la cheremul turcilor si nu avea armata, voda Grigore Ghica al-3-lea a protestat impotriva luarii Bucovinei, platind cu viata.N-a plans nici el.
Pe scurt nu am auzit pe nici un mare voievod,om politic, rege sa se fi plans de la Neagoe Basarab pana la Ferdinand.Desi situatia era mult mai rea ca acum.
Nici macar Ceausescu nu a plans la executie, desi ii era clar sfarsitul. Nu a cazut in genunchi sa ceara indurare.
Trebuie sa intelegem ca politica nu este o telenovela sud-americana, si nu lacrimile conteaza ci faptele.
Faptele fac diferenta dintre un om de stat si un excroc sentimental.
Un om de stat ar fi strans javrele din Bucuresti intr-o saptamana si ar fi pedepsit fundatiile care au lasat liberi cainii pe strazi.
Dar Oprescu a preferat sa lacrimeze in fata presei pentru a prosti niste babe sentimentale, si fiindu-i frica sa ia o decizie corecta, deoarece si-ar pierde electoratul, a convocat un referendum
Cand iti lasi gospodaria in paragina poate sa ia foc la orice scanteie, la fel cu administrarea orasului.
Oricum nu-l compatimesc pe Oprescu, care cu ochii inlacrimati se lamenta la reporteri ca si el are 2 nepotei care pot fi sfasiati de maidanezi, asa cum s-a intamplat recent cu un baietel de 4 ani in Bucuresti.
Daca te temi ca iti vor fi sfasiati nepotii de caini, de ce nu faci ceva? Doar esti primarul capitalei.
Daca pentru altii nu poti sa faci ceva, macar pentru tine si neamul tau.
Oare de unde a inceput boceala asta la politicieni?
Poate Oprescu il copie lamentabil pe Basescu, dar nu Basescu a inceput comportamentul asta jenant la un barbat. Mai ales la un barbat de stat, care trebuie sa conduca o comunitate.
Dupa stiinta mea cel mai vechi comportament de acest gen a aparut prin 1940 la Dictatul de la Viena, cand ambasadorul nostru a plans cand a vazut harta impinsa de Hitler si Mussolini, prin care Ardealul era cedat ungurilor.Ambasadorul nostru doar atata putea sa faca sa planga, era un mesager, un supus.
Dar Majestatea Sa Carol al 2-lea Regele Romaniei, seful Armatei, singurul om care putea sa ordone apararea tarii, a facut la fel, a plans.
E o rusine faptul ca regele Carol al-2-lea a fost adus in tara cu funeralii militare,in timp ce aceeia care au luptat cu adevarat pentru Romania, au murit in mizerie si chinuri groaznice pe front.
Oare cum ar fi fost daca Vlad Tepes s-ar fi smiorcait? Ar fi ramas la Stambul si ar fi facut turcii posta din el.
In schimb depasit numeric de dusman Vlad Tepes s-a imbracat in turc si mijlocul oastei inamice a intrat in cortul sultanului pentru a-l omori.
Pana si cand tara era la cheremul turcilor si nu avea armata, voda Grigore Ghica al-3-lea a protestat impotriva luarii Bucovinei, platind cu viata.N-a plans nici el.
Pe scurt nu am auzit pe nici un mare voievod,om politic, rege sa se fi plans de la Neagoe Basarab pana la Ferdinand.Desi situatia era mult mai rea ca acum.
Nici macar Ceausescu nu a plans la executie, desi ii era clar sfarsitul. Nu a cazut in genunchi sa ceara indurare.
Trebuie sa intelegem ca politica nu este o telenovela sud-americana, si nu lacrimile conteaza ci faptele.
Faptele fac diferenta dintre un om de stat si un excroc sentimental.
Un om de stat ar fi strans javrele din Bucuresti intr-o saptamana si ar fi pedepsit fundatiile care au lasat liberi cainii pe strazi.
Dar Oprescu a preferat sa lacrimeze in fata presei pentru a prosti niste babe sentimentale, si fiindu-i frica sa ia o decizie corecta, deoarece si-ar pierde electoratul, a convocat un referendum
Cand iti lasi gospodaria in paragina poate sa ia foc la orice scanteie, la fel cu administrarea orasului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu