Am vazut filmul lui Hitchcock, ignorand zicerea lui Verdi ca "arta se naste din plicitseala". Si pe cat de mareata si unica a fost arta lui Hitchcock, pe atat de searbada a fost viata sa.
Filmul nu are intriga, nu are conflict. Singurul lucru palpitant este ca Hitchcock si-a ipotecat casa pentru a face filmul si ca Alma sotia sa a fost curtata de un scenarist afemeiat dar o poveste de dragoste la varsta de 60 de ani nu mai starneste aceleasi pasiuni ca la 20 sau drame ca la 30.
Scenariul este sterp, fara substanta, si nu da materie prima meseriasilor Anthony Hopkins si Hellen Mirren care incearca sa construiasca niste personaje.
Un film intradevar bun si emotionant este comedia flamanda/belgiana Hasta la Vista, un film emotionant despre aventura a trei tineri handicapati din Belgia care pornesc, spre un bordel din Spania sa cunoasta dragostea carnala.
Asa ca un orb, un paralitic gen Stephen Hawkings si un baiat intr-un carucior pornesc impreuna cu o infirmiera matahaloasa spre Spania, intr-o dubita veche, fiind urmariti de parintii ingrijorati ai tinerilor care fac orice sa-i opreasca.
Jocul este asa bun, ca nu-ti dai seama, ca actorii in realitate sunt sanatosi tun. Nu mar mira sa aflu ca infirmiera matahaloasa e de fapt o frumusete svelta, care s-a ingrasat special pentru rol.
Filmul este realist, prezentatand 3 prieteni plecati in excursie, fiecare cu caracterul sau: orbul timid si bland, paraliticul furios, si cel din scaunul cu rotile invidios pe cei normali.
Filmul nu starneste mila pentru protagonisti, dar ne face pe noi ceilalti care nu suntem handicapati fizic, sa apreciem viata, cerul instelat, faptul ca putem merge.
As fi preferat un final hollywoodian, totusi.M-a coplesit emotia la filmul asta.
Filmul nu are intriga, nu are conflict. Singurul lucru palpitant este ca Hitchcock si-a ipotecat casa pentru a face filmul si ca Alma sotia sa a fost curtata de un scenarist afemeiat dar o poveste de dragoste la varsta de 60 de ani nu mai starneste aceleasi pasiuni ca la 20 sau drame ca la 30.
Scenariul este sterp, fara substanta, si nu da materie prima meseriasilor Anthony Hopkins si Hellen Mirren care incearca sa construiasca niste personaje.
Un film intradevar bun si emotionant este comedia flamanda/belgiana Hasta la Vista, un film emotionant despre aventura a trei tineri handicapati din Belgia care pornesc, spre un bordel din Spania sa cunoasta dragostea carnala.
Asa ca un orb, un paralitic gen Stephen Hawkings si un baiat intr-un carucior pornesc impreuna cu o infirmiera matahaloasa spre Spania, intr-o dubita veche, fiind urmariti de parintii ingrijorati ai tinerilor care fac orice sa-i opreasca.
Jocul este asa bun, ca nu-ti dai seama, ca actorii in realitate sunt sanatosi tun. Nu mar mira sa aflu ca infirmiera matahaloasa e de fapt o frumusete svelta, care s-a ingrasat special pentru rol.
Filmul este realist, prezentatand 3 prieteni plecati in excursie, fiecare cu caracterul sau: orbul timid si bland, paraliticul furios, si cel din scaunul cu rotile invidios pe cei normali.
Filmul nu starneste mila pentru protagonisti, dar ne face pe noi ceilalti care nu suntem handicapati fizic, sa apreciem viata, cerul instelat, faptul ca putem merge.
As fi preferat un final hollywoodian, totusi.M-a coplesit emotia la filmul asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu